Articol publicat in vol “Restitutio Matei Basarab in ceas aniversar” vol. II / nr. 1/2021

      Dintotdeauna școala a colaborat cu familia în diverse forme, dar azi din punct de vedere al schimbărilor survenite în plan social,  se impune mai mult ca niciodată necesitatea întăririi legăturii dintre școală și familie. Adolescenții de azi trăiesc într- o lume mult mai diversificată, chiar și în cadrul propriilor școli. Tehnologia modernă îi expune pe adolescenții noștri la tot ce e mai bun și mai rău în cultura umanității. Adolescenții de azi nu dorm suficient, mulți sunt dependenți de ecrane, unii se confruntă cu hărțuirea și intimidarea pe rețelele de socializare, alții cu începerea vieții sexuale prea devreme etc.

    Pandemia de coronavirus ( covid 19) i-a aruncat într- o stare greu de înțeles pentru ei, lipsită de sens. Conform unui studiu  al Asociației ,,Salvați Copiii”( 2021), unul din trei adolescenți suferă și manifestă stări de anxietate  și/ sau depresie. Și mai îngrijorător este faptul că nesiguranța cu privire la prezent și la viitor i-a făcut pe adolescenți să dezvolte gânduri suicidare sau o ideație față de suicid.

    Având în vedere toate aceste schimbări și provocări survenite în contextul actual, relația școală – familie se cere racordată și redimensionată la noile standarde ale modernizării și eficientizării învățământului românesc.

    Rolul conducător în procesul de educație îl are fără îndoială profesorul, dar în calitatea sa de cel mai apropiat colaborator al școlii, părintele, are rolul de călăuză în viața unui adolescent. Toate studiile arată că influența cea mai semnificativă asupra vieții unui adolescent o  au părinții săi. Ca atare, se impune o analiză psihologică a trinomului părinte-adolescent-profesor din perspectiva rolurilor pe care trebuie să le îndeplinească în contextul actual un părinte bun și un profesor eficient.

    Departamentului de Educație al Statelor Unite (apud Pânișoară, 2017) evidențiază cele mai importante roluri pentru meseria de părinte:

• Exprimarea iubirii necondiționate

    Majoritatea părinților își iubesc copiii dar nu toți își exprimă afecțiunea astfel încât  să fie înțeleși și să satisfacă  întru totul nevoile afective ale copilului.

Gary Chapman  propune părinților cinci limbaje de exprimare a iubirii față de adolescenți: cuvinte de încurajare, contactul fizic, timpul acordat, serviciile,  și darurile.

Cuvintele de încurajare se exprimă prin laudă și afecțiune pentru faptele bune pe care le fac adolescenții.  Există doi factori de care părintele trebuie să țină cont atunci când exprimă cuvinte de laudă către adolescent: sinceritatea și realizările punctuale. Dacă laudele țintesc buna purtare a adolesentului, cuvintele de afecțiune înseamnă exprimarea verbală a părerii bune despre el ca persoană și pot viza  diverse caracteristici fizice sau psihologice ale personalității adolescentului.

Contactul fizic înseamnă comunicare emoțională, îmbrățișări, masaj, bătăile ușoare pe spate sau umăr, etc., toate aceste atingeri îi pot comunica adolescentului o iubire emoțională profundă.

Timpul acordat adolescentului înseamnă o parte din viața de părinte pe care i- o oferim lui sau ei. Ca atare, dacă părinții își doresc ca odraslele lor să se simtă iubite, trebuie să petrecă cât mai mult timp de calitate cu adolescentul (să comunice empatic, să țină cont de interesele adolescentului și să participe la activitățile preferate de acesta).

Serviciile. Ca regulă generală părinții trebuie să facă pentru adolescenți servicii pe care aceștia nu le pot face singuri, în felul acesta adolescenții să capete deprinderi și autonomie  pentru a le face și ei altora în mod eficient. De exemplu, să-i ajute dacă au de făcut o temă dificilă, să ajungă la timp la școală,  etc.

Darurile trebuie șă fie însoțite de o așa numită ceremonie a dăruirii, ceea ce înseamnă că sunt ambalate într- un mod creativ, oferite în prezența altor membrii ai familiei și însoțite de cuvinte de încurajare și contact fizic, toate acestea sunt menite să exprime o dovadă de iubire.

• Oferirea de suport

     Adolescenții trebuie să facă față unui set de probleme specifice acestei perioade care ar putea să li se pară părinților minore. Totuși, lucrurile ar putea să fie diferite în viziunea adolescentului  și acesta să se aștepte să primească sprijin din partea părinților.

• Stabilirea limitelor cu bunăvoință și fermitate în același timp

    În mediul familial, părinții au responsabilitatea de a stabili  limite împreună cu adolescentul  și de a se asigura că acesta trăiește  și se comportă responsabil în cadrul acestor limite. Adolescentul trebuie să înțeleagă că părinților le pasă suficient încât să-i interzică acele lucruri care, în opinia lor, îi dăunează.

• Părintele trebuie să fie un model de rol

    Adolescenții fac ceea ce văd la părinții lor și se ghidează instinctiv după coordonatele pe care părinții le-au servit în mod direct, prin puterea exemplului personal. Practic părintele creează un calapod pentru viața adolescentului.

• Părintele trebuie să predea adolescentului lecția despre libertate și responsabilitate

    Libertatea și responsabilitatea sunt două fațete ale aceleiași monede – nu pot exista una fără cealaltă. După cum părinții iubitori încurajează independența adolescentului, tot așa trebuie să-l învețe să răspundă pentru comportamentul lui. Adolescentul care învață să răspundă pentru faptele sale va avea o părere bună despre el însuși și va aduce o contribuție valoroasă lumii în care trăiește. Cei care nu învață să fie responsabili vor fi adolescenți cu probleme și, mai târziu, adulți dificili.

• Părintele trebuie să manifeste respect față de adolescent

    Atunci când părinții respectă opinia sau decizia adolescentului, încrederea în sine și stima de sine a acestuia vor crește. Când respectul devine o virtute reciprocă, asta va ajuta la dezvoltarea unei legături mai puternice între părinte și adolescent.

    Un elev adolescent bine pregătit pentru un viitor imprevizibil este un obiectiv care are la bază un fundament foarte important: un profesor eficient. Redl și Wattenberg (apud Pânișoară, 2017), ne oferă o listă cu cele mai importante roluri pe care trebuie să le îndeplinească un bun profesor:

• Profesorul trebuie să fie un sprijin de încredere pentru elev

    Relația profesor – elev trebuie să se bazeze pe respect reciproc, profesorul să știe cum să comunice cu elevii, iar elevii, la rândul lor, trebuie să fie conștiincioși și să respecte persoana de la catedră.

• Ca și părintele, profesorul trebuie să fie un model pentru elevi, un model de tipul ,, așa aș vrea eu să fiu atunci când voi fi mare”.

    Adolescenții încă mai găsesc în profesorii lor modele de urmat care le influențează parcursul educațional , profesional și personal. Acești dascăli demni de urmat  sunt cei ce se implică și depășesc sfera responsabilităților de profesor, cei pentru care această meserie reprezintă o pasiune, un mod de viață.

• Cadrul didactic trebuie să joace uneori rolul de judecător

    El trebuie să afle ce s-a întâmplat în situații mai delicate, să decidă consecințele și să-și exprime deciziile luate cu imparțialitate și corectitudine.

• Profesorul devine un înlocuitor al părinților, relația adolescentului cu părinții este transferată asupra profesorului, cu bune și cu rele.
• Profesorul devine uneori țintă a ostilității adolescenților

    Urmărit mai întâi ca un model, dascălul poate să fie de multe ori contestat de către adolescent în momentul în care acesta încearcă să rupă dependența pe care va avut-o față de școală. Profesorii trebuie să- și asume și acest rol și să-l considere unul firesc, să nu încerce să- l anihileze la adolescent, ci să- i canalizeze energia într- o direcție pozitivă.

   Analizând din punct de vedere psihologic aceste roluri, putem conchide că părinții și profesorii trebuie să ia în calcul nu numai rezultatele bune la învățătură, ci și felul în care îi pregătesc pe adolescenți pentru viață, având în vedere, în același timp, mintea și sufletul adolescentului.

Bibliografie

1. CAMPBELL, R., Educația prin iubire, Editura Curtea veche, București, 2001;
2. CHAPMAN, G., Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți, Editura Curtea Veche, București, 2017;
3. FROOM, E., Arta de a iubi, Editura Anina, București, 1995;
4. GASPAR, G., Copilul invizibil, Editura Curtea Veche, București, 2016;
5. GOLEMAN, D., Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2008;
6. JOHNSON,S., Love Sense, Little, Brovn and Campany, 2013;
7. KOHN, A., Parenting necondiționat, Editura Multi Media Est Publishing, București, 2013,
8. PÂNIȘOARĂ, I.- O.,Ghidul profesorului, Editura Polirom,București, 2017
9. STAHL, S., Vindecarea copilului interior, Editura Litera, București, 2019;
10. ULETE, F., Problemele adolescenților, necazurile părinților, Editura Atelier Didactic, București, 2013.

Surse electronice

https://www.colegiulharlau.info/files/Trinomul%20-prof-elev-parinte.pdf

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/media/Documente/Tulburari-psihoemotionale-Studiu.pdf