Prof. dr. Florin Ulete

Articol publicat în vol ”Restitutio Matei Basarab în ceas aniversar”, Vol. III, nr.1 /2020

Definirea fericirii

  Abordările contemporane ale fericirii se încadrează în două mari directii: perspectiva hedonică și cea eudaimonică ( Rai & Deci, 2001, apud.  David, D.,  & Szentagotai- Tătar, A.).

Perspectiva hedonică

    Etimologic, termenul de hedonism provine  din  grecescul  „hedone”, care înseamnă „plăcere”, hedonismul devenid o doctrină a filosofiei  care consideră plăcerea ca fiind scopul vieții.

    În psihologie, fericirea este înțeleasă ca stare subiectivă de bine caracterizată de emoții pozitive pe care noi le trăim atunci când obținem  ceea ce vrem sau facem ceea ce ne dorim.    Ca atare, principalul indicator al fericirii este considerat starea subiectivă de bine  care reflectă o evaluare globală a veții unei persoane pe următoarele componente: satisfacție legată de viață, afectivitate pozitivă (frecvența emoțiilor pozitive) și afectivitate negativă (reducerea, pe cât posibil, a emoțiilor și dispozițiilor afective negative).

    Perspectiva eudaimonică consideră că fericirea nu poate fi redusă la plăcere, ci se leagă de virtute-Aristotel, „Etica Nicomahică”, ( Mc Mahon, 2004, apud. Szentagotai – Tătar & David). Fericirea eudaimonică este atunci când urmăm să ne realizăm potențialul, când trăim o viață cu sens și semnificație pentru noi.

   În psihologie, eudaimonia a reprezentat o preocupare importantă pentru psihologi, iar autorealizarea joacă un rol central în teoriile lui Maslow și Rogers, (Huta, 2003). Indivizii autoactualizați manifestă calități precum spontaneitatea și simplitatea, acceptarea propriei persoane și a celor din jur, aprecierea vieții, preocuparea pentru binele celorlalți și cultivarea unor relații sociale profunde și armonioase.

Carl Rogers consideră că toate ființele umane sunt  conduse de ,,tendința de autoactualizare’’, adică tendința de a-și realiza la maximum potențialul.

    Pornind de la accepțiile date, putem considera că fericirea este o stare subiectivă de bine caracterizată  de emoții pozitive sau plăcute de la mulțumire până la bucurie intensă.

Principiile fericirii

    Cercetările care au abordat fericirea din perspectivă psihologică, au adus contribuții importante referitoare la stabilirea unor principii de care depinde aceasta. Prezentăm mai jos cateva dintre acestea.

1. Cultivarea gandirii raționale – reducerea iraționalității.

    Gândirea rațională este asociată cu toleranță crescută la frustrare, non – catastrofarea și acceptarea necondiționată. Ca atare, o persoană care  gândește rațional  va trăi plăcere și satisfacție atunci când își atinge scopurile și insatisfacție atuci când  acestea nu sunt atinse. Totuși, aceste emoții negative sunt răspunsuri normale  la evenimentele de viață  nedorite și nu ne împiedică în atingerea obiectivelor .

    La baza gandirii iraționale se gasesc convingeri distorsionate, scheme mentale disfuncționale, generatoare de  gânduri automate negative care sunt exprimate în termeni absolutiști și dogmatici  cu privire la propriile scopuri și dorințe. Așadar, dacă  emoțiile pozitive sau negative sunt generate din cogniții raționale, atunci acestea sunt funcționale și adaptative,  dacă sunt derivate din cogniții iraționale, atunci acestea sunt disfuncționale și dezadaptative,  generând  vulnerabilitate pentru psihopatologie.

2. Asumarea responsabilității pentru propria fericire și punerea fericirii proprii pe primul loc.

Gui Corneau, (apud. l. Bormans, 2019), consideră că ,,fericirea nu depinde de circumsatanțele externe, fericirea există deja, a existat și va exista mereu în noi”.

     Unii oameni nu sunt fericiți până când o anumită persoană nu se comportă cum doresc ei sau pană când  o anumită situație nu se desfășoară în modul în care ei doresc.

    Fericirea este o stare de spirit subiectivă, mai degrabă decât o condiție obiectivă, ce reflectă, în mare, perspectiva interioară  a unei persoane asupra vieții.  Ca atare, fericirea vine din interiorul nostru , este o endogenie, se află într-o oarecare măsură în mâinile noastre. Cel mai bine este să ne concentrăm cât mai mult  pe aspectele pozitive ale vieții, decât să stăruim asupra celor negative. Este important să fim activi fizic și să avem obiective, interese sau valori care să ne confere semnificație vieții. In felul acesta o persoană fericită va fi  mult mai pregătită să-i facă pe cei din jur fericiți.  Acela care nu stie să fie fericit  nu poate  nimic pentru fericirea altuia”(Andre Paul Guillaume Gide).

3. Punerea fericirii altora lângă fericirea noastră – principiul altruismului

    Deși comportamentul altruist are ca scop creșterea bunăstării celuilalt, el produce beneficii și celui care ajută: o stimă de sine mai crescută, un nivel scăzut al singurărtății etc. Practic, am putea spune că primim de la viață ceea ce dăm. Împlinirea autentică provine din faptul de a contribui la binele altora și din a le fi alături în momentele dificile, ca să ne putem bucura de recompensele apartenenței și ale sprijinului oferit( Duncan, G., apud. Bormans, 2019).

     Cercetările din domeniul psihologiei pozitive au arătat că, oferirea de donații  în bani sau alte cadouri reprezintă un comportament prosocial  care se va solda cu creșteri ale nivelului de fericire  mult mai mari comparativ cu situația când banii sau cadourile sunt făcute în scop personal,( Dunn, 2008).

     Voluntariatul, de asemenea, are o serie de avantaje pentru persoanele care îl practică: un nivel mai ridicat al satisfacției în legătură cu propria viață, al stimei de sine și un nivel mai scăzut al simptomeor de anxietate și depresie. Este asociat unei satisfacții de viață mai ridicate, (bine hedonic) și unei semnificații și unui scop mai crescute în viață, (bine eudaimonic).

4. Principiul exersării continue a flexibilității și acceptării

    Acceptarea personală și a celorlalți, a  evenimentelor de viață , în special a celor care nu pot fi schimbate, reprezintă unul dintre pilonii sănătății mintale și al stării de bine. Psihologul american Albert Ellis (2001)  consideră că există trei tipuri  distructive de non-acceptare, responsabile în mare parte de nefericirea noastră:

• Dacă eșuez într-un lucru important, ceea ce nu trebuie să se întâmple și nu sunt aprobat, ceea ce trebuie să se întâmple, sunt lipsit de valoare;
• Dacă ceilalți nu sunt corecți și amabili cu mine, cum ar trebui să fie, sunt răi și lipsiți de valoare;
• Pentru că viața este adesea rea și frustrantă, cum nu ar trebui să fie, este în totalitate rea.

Exersarea continuă a  acceptării și  flexibilității înseamnă:

• Mă accept în totalitate, fie că am sau nu succes în ceea ce fac și fie că sunt sau nu aprobat de ceilalți;
• Îi accept în totalitate pe ceilalți, ( nu neapărat îi aprob), indiferent că se poartă sau nu corect sau competent;
• Accept viața în totalitate, fie că e bună sau rea și fac tot posibilul să mă bucur de ea.

Prezența emoțiilor negative  nu trebuie evitată sau reprimată, dar trebuie să ne implicăm corect în activități care, în cele din urmă au efect pozitiv. În plus, perceperea unui eveniment, modul în care este interpretat acesta și importanța care i se acordă contează mult pentru satisfacția în viață.

5. Clarificarea scopurilor, intereselor  și  valorilor- să trăim în acord cu propriile valori.

   Este important să avem obiective, interese și valori care să confere semnificație  vieții noastre.  Unii oameni găsesc semnificație prin intermediul credinței și al religiei lor, alții găsesc semnificație în munca lor sau în relațiile apropiate cu ceilalți. Nu contează, este important să găsim ceva care să confere un scop în viață.

Valorile sunt  obiective dezirabile  care variază ca importanță  și servesc drep principii  directoare  în viețile oamenilor. Iva Solcova & Vladimir Kebza (apud. Bormans, 2019), consideră că printre factorii determinanți ai stării de bine se află trei valori: conformitate, securitate și bunăvoință. Cei care caută respectarea unor reguli  și structuri clare, (conformitate), care  vizează sănătatea și siguranța  în mai mare măsură dacât alți oameni,  (securitate) și care sunt foarte darnici, căutând să îi ajute pe alții  și să asigure o stare de bine generală  (bunăvoință), tind să aibă niveluri mai înalte de fericire.

6. Principiul spiritualității religioase

    Spiritualitatea se bazează în mare parte pe evidențierea influenței pozitive pe care aceasta o are asupra comportamentelor sanogene și asupra calității vieții.

    Din punct de vedere psihologic, spiritualitatea joacă un rol major  în adaptarea la stres fiind una din strategiile pe care multe persoane le folosesc  pentru a controla  sau rezolva  probleme cu care se confruntă și pentru a-și spori starea de bine.  Ca atare, persoanele care se descriu religioase  raportează niveluri mai scăzute ale problemelor psihosomatice și niveluri mai ridicate ale fericirii sufletești. În mod asemănător, orientarea spre spiritualitate  extremă  este de asemenea nesănătoasă, întrucât duce la fanatism spiritual.

Miturile fericirii

Prof. Sonja  Lyubomirsky este cercetătoare de top în ceea ce privește problematica fericirii și ne dezvăluie  șapte mituri  despre fericire ( Bormans, 2019, pp16-20).

1. Mitul căsătoriei – voi fi fericit când mă voi căsători cu persoana potrivită

,,Problema nu constă în faptul că mariajul nu ne va face fericiți, pe majoritatea oamenilor îi face fericiți, problema este că mariajul nu ne va asigura intensitatea  și durata fericirii la care ne așteptăm. Studiile au arătat că impulsul fericirii datorat căsătoriei  durează , în medie, doar doi ani”.

2. Mitul despărțirii – nu pot să fiu fericit când relația mea s-a încheiat

,,Când ne despărțim de persoana iubită, avem sentimentul că nu o să mai fim fericiți din nou, că viața noastră, așa cum o știm, s- a sfârșit. Cercetările au demonstrat că oamenii sunt foarte rezistenți, la doar patru ani după destrămarea unei căsnicii toxice, rana se cicatrizează, iar oamenii devin mult mai fericiți decât au fost in timpul mariajului cu pricina”.

3. Mitul celibatului- am nevoie de un partener/ ă ca să fiu fericit/ă

,,Mulți oameni cred că, dacă nu au un partener vor fi nefericiți o viață întregă.

Studiile au demostrat că celibatarii nu sunt mai puțin fericiți decît cei căsătoriți. Celibatul prezintă o serie de avantaje  care nu pot fi trecute cu vederea: mai multă libertate, timp liber petrecut cu prietenii sau în care să te implici în proiecte și aventuri individuale”.

4. Mitul profesiunii mult visate

,,Acest mit constă în faptul că, deși nu suntem fericiți acum, cu siguranță vom fi fericiți când vom obține slujba visurilor noastre. Atunci când ajungem să deținem slujba, aparent perfectă, constatăm că nu suntem  fericiți  așa cum credeam, drept urmare suntem tentați să abandonăm cariere chiar foarte bune.  Explicația acestui sentiment constă în faptul că, ființele umane  se obișnuiesc cu noutatea , dispun de capacitatea de a se deprinde cu majoritatea schimbărilor în viață. Ca atare, s-ar putea să experimentăm un proces foarte uman și firesc’’.

 Mitul oamenilor bogați – voi fi fericit cînd voi fi bogat și voi avea succes.

,,Mulți dintre noi cred cu tărie că, dacă nu sunt fericiți acum, vor fi fericiți în momentul în care,, în sfârșit, vor reuși” și  vor atinge astfel un nivel de prosperitate și de succes. Odată ce vor fi realizat multe din lucrurile pe care și le-au dorit, viața poate deveni mohorâtă și goală.  Explicația pentru această experiență contă în  procesul  natural de adaptare . Ca atare, mulți oameni nu își dau seama că secretul fericirii nu constă în cât succes avem, ci în ceea ce facem cu succesul nostru, nu contează cât de mare este venitul, ci modul în care îl alocăm”.

6. Mitul unei boli cronice – nu-mi voi reveni niciodată după acest diagnostic.

,,Atunci când cele mai cumplite temeri ale noastre cu privire la sănătate sunt confirmate medical, nu ne imaginăm cum am putea trece peste disperare și plânsete.

In realitate se pot face multe lucruri pentru a spori șansele ca perioada în care vom trăi cu boala  să nu fie doar suferință și lipsă de scop. De exemplu,  îți poți îndrepta atenția spre familie, spre exerciții de gimnastică sau pe a te conecta cu latura ta spirituală”.

 Mitul bătrâneții – cei mai buni ani din viața mea s-au sfârșit

,,Indiferent că suntem tineri, adulți sau bătrâni, majoritaea oamenilor cred că fericirea se diminuează odată cu vârsta.  Prin urmare, s-ar putea să fim surprinși să aflăm că, potrivit unor cercetări concludente, nu avem câtuși de puțin dreptate când tragem  acestă concluzie. Oamenii în vârstă sunt, de fapt, mai fericiți și mai satisfăcuți în privința vieților lor dacât cei tineri, acesta deoarece primii experimentează mai multe emoții pozitive dacât negative, iar experiența lor emoțională este mai stabilă  și mai puțin sensibilă la vicisitudinile negativității și ale stresului cotidian. Într- un fel, devenim mai înțelepți  emoțional, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

  BIBLIOGRAFIE

1. BORMANS, L., Marea carte a fericirii, Editura Litere, București, 2019;
2. CHRISTOPHE, A., Și nu uita să fii fericit, Editura trei, București, 2014;
3. CHRISTOPHE, A., Cum să-ți construiești fericirea, Editura Trei, București, 2004;
4. DUNN, E.W., AKNIN, L.B., & NORTON, M. I., Spending money on others promotes happiness, Science, 319, 1687- 1688;
5. ELLIS, A., Overcoming destructive beliefs, feelings, and behaviors, Amherst, NY:Prometheus Books, 2001;
6. HUTA, V., Eudaimonia, Oxford handbook of happiness( pp.201-213), Oxford:Oxford University Perss;
7. RYAN, R.M., & DECI, E.L.On happiness and human potentials: A revier of research on  hedonic and eudaimonic well- being. Annual Review of Psychology, 52, 141-146;
8. SZENTAGOTAI – TĂTAR, A., & DAVID, D., Tratat de psihologie pozitivă, Editura Polirom, București, 2017.