Depresia și suicidul la adolescenți

Prof. dr. Florin Ulete

Articol publicat in vol “Restitutio Matei Basarab in ceas aniversar” vol. VI / nr. 1/2023

Depresia constituie o tulburare afectivă însoțită de simptome emoționale: tristețe, lipsă de speranță, durere, sentimentul de vid interior, pierderea interesului pentru activitate, dar și simptome fizice precum pierderea apetitului, scăderea în greutate, insomnii și lipsă de energie.

În perioada adolescenței, momentele depresive sunt frecvente. Intensificarea conștiinței de sine, tendințele de introspecție, accentuarea simțului critic, asociate cu experiența de viață limitată, toate acestea cresc riscul de depresie sau chiar de suicid.

Studiile arată că rata suicidului a crescut cu mai mult de 200% în ultimul deceniu[1] . De asemenea, studiile au arătat că peste 20% dintre adolescenți au probleme emoționale și o treime primesc îngrijiri psihiatrice pentru depresie. Există și situația în care aparţinătorii adolescenților suferind de diverse patologii ale sistemului nervos central, să prezinte ei înşişi episoade depresive cu anxietate, sentimente accentuate de neîncredere în capacitatea lor de a fi buni susţinători, precum şi sentimente de vinovăţie legate de posibilele pericole la care adolescenții aflaţi în grija lor pot fi expuşi, fapt ce le sporește adolescenților dezvoltarea unei stări anxios-depresive.

Etiologia depresiei

Depresia este determinată de mai mulți factori:

Factori biochimici (predispoziția genetică a familiei sau biochimia creierului);
Factori interpersonali (conflictele și pierderile din relațiile interpersonale);
Factori comportamentali (nivele ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute);
Factori cognitivi (stiluri de gândire distorsionate și dezadaptative).

În cazul unor persoane, depresia este determinată de factori din una dintre aceste arii de funcționare, în cazul altor persoane, depresia poate fi determinată de combinarea factorilor din toate aceste domenii.

Suicidul în rândul adolescenților denotă prezența unei neliniști semnificative, exprimată prin suferință și deznădejde. Explicația acestei manifestări nu este legată neapărat de un factor precipitant, ci de istoria individuală a individului, o regăsim într-o viață problematică, în conflicte anterioare.

Când analizăm situația unui adolescent cu comportament suicidar, informațiile provenind din prima sursă, de obicei de la părinți, pot fi deformate din câteva motive: supărarea, vinovăția sau negarea, chiar indiferența în fața unor probleme serioase care au existat.

De asemenea, par să existe câteva paternuri în funcție de sex. Subiecții de sex masculin sunt încordați, foarte tensionați, perfecționiști, înclinați să fie suspicioși și îngrijorați, având o nevoie exagerată de afecțiune, necazurile fiind canalizate în proiecții depresii și somatizări. Spre deosebire de băieții adolescenți, fetele adolescente par să fie mai plângăcioase, disperate, refractare, instabile și imprevizibile, cu o imagine de sine deviată și cu prieteni puțini [2].

În mod tipic, adolescenții înclinați spre suicid au dificultăți în a se concentra asupra viitorului și a-și valorifica capacitățile, rezultatul fiind sentimentul de neajutorare și lipsa speranței, sentimente pe care ei vor să le reprime.

Semnale de alarmă

Un număr de semnale de alarmă ar trebui să alerteze familia și prietenii că adolescentul a devenit copleșit emoțional de dificultăți:

o dezamăgire în dragoste este principalul eveniment ce declanșază suicidul la adolescenți;
o cădere bruscă pe plan școlar, mai ales la subiecții cu rezultate peste medie;
retragerea din relațiile sociale, în general când adolescenții par să nu mai fie deloc interesați de interacțiunile sociale;
o tentativă de sinucidere, oricât de slabă ar fi fost, este o încercare de a comunica necazurile care acum, mai mult ca oricând , trebuie rezolvate.

Factori declanșatori

În ceea ce privește factorii declanșatori ai suicidului, putem enumera:

despărțirea de iubit / iubită;
istoric de suicid în familie;
moartea unei persoane iubite;
influența nefastă a mediilor de informare;
medii familiale disfuncționale;
cunoașterea unei persoane care s-a sinucis;
timiditatea și victimizarea, experiența abuzului, trăirea unei traume;
tulburări de identitate sexuală sau homosexualitate;
consum concomitent de alcool și droguri;
probleme cu autoritățile;
acces ușor la arme și la alte mijloace letale.

Strategii de prevenire și combatere a suicidului

Dat fiind procentul foarte ridicat de creștere a fenomenului suicidar în rândul adolescenților, este absolut obligatoriu să se intervină în mod eficient în vederea prevenirii și a combaterii comportamentului suicidar. Asistența profesionistă a adolescenților cu astfel de probleme poate redeschide căi de comunicare între ei și familiile lor, între ei și prietenii lor, căi ce fuseseră blocate de parcurgerea egoistă a tânărului sau de insensibilitatea părinților.

Intervenții în cadrul școlii
Educație și conștientizare. Școlile pot furniza informații și educație despre sănătatea mintală, semnele și simptomele depresiei și al altor tulburări psihice care cresc riscul de suicid;
Identificare și intervenție precoce. Personalul școlar , inclusiv profesorii, consilierii școlari, trebuie să fie instruiți pentru a identifica semnele de risc și comportamentele suicidare la elevi;
Promovarea unui mediu sigur și sănătos. Școlile trebuie să promoveze un mediu sigur și de încredere pentru toți elevii. Asta înseamnă combaterea hărțuirii și bulliyngului, precum și promovarea unui climat de înțelegere și acceptare a diferențelor;
Colaborarea cu comunitatea și cu părinții pentru a se asigura că resursele și sprijinul în cazul situației autolitice sunt disponibile pentru elevi și în afara școlii;
Politici și proceduri pentru a aborda situații de criză.

Intervenții terapeutice. Recomandări pentru consilierii școlari în procesul consilierii adolescenților cu gânduri suicidare[3];
Să analizeze rapid posibilitatea unei urgețe psihiatrice (dacă are gânduri suicidare, dacă dispune de mijloace letale, dacă a ales locul și momentul actului suicidar);
Recomandare pentru tratamentul bolilor mintale prin farmacoterapie și psihoterapie centrată pe rezolvarea de probleme;
Menținerea relațiilor continue cu persoana care amenință că se sinucide;
Să-l determine pe adolescent să vorbească despre problemele cu care se confruntă;
Să îndemne adolescentul să-și exprime emoțiile în legătură cu situațiile pe care le trăiește;
Să-i arate că este ascultat și înțeles, fără critică și fără culpabilizare;
Să analizeze rapid posibilitatea unei urgențe psihiatrice (dacă are gânduri suicidare, dacă dispune de mijloace letale, dacă a ales locul și momentul actului suicidar);
Să-l convingă pe adolescent să-și amâne gestul și să accepte ajutor calificat;
Consilierul explorează împreună cu adolescentul o varietate de soluții posibile la problemele sale;
Planul de intervenție psihologică trebuie să aibă în vedere dezvoltarea stimei de sine ca aspect afectiv-evaluativ al imaginii de sine, dezvoltarea încrederii în sine favorizând autonomia acestuia și afirmarea de sine;
De asemenea, se recomandă ca adolescentul să-și reia activitățile plăcute în măsura în care este capabil și în ritmul său;
Să monitorizeze pentru o perioadă de timp acțiunile adolescentului.

Abordări la nivelul societății – se referă la politici care restrâng accesul la mijloace de sinucidere ( droguri, arme de foc, etc.).

Concluzii:

Fenomenul suicidar la adolescenți reprezintă o problemă alarmantă de sănătate publică, iar responsabilitatea pentru combaterea acestuia aparține întregii societăți (nu doar familiilor și școlilor);
Abordarea eficientă a acestui fenomen necesită o intervenție pluridisciplinară, care implică atât profesioniști din domeniul sănătății mintale, asistenței sociale, educație, cât și factori legislativi;
Trebuie promovate campanii de conștientizare pentru a reduce stigmatul asociat cu sănătatea mintală și suicidul la copii și adolescenți;
Prin colaborarea între profesioniștii din diverse domenii și implicarea societății în ansamblul său, putem crea un mediu de susținere și prevenție care să ofere copiilor și adolescenților resursele de care au nevoie pentru a face față acestor provocări grave.

Bibliografie:

ADAMN, G., BERZONSCHY (coord), Psihologia adolescenței, Editura Polirom, București, 2009;

AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIDROG, Raport național privid situația drogurilor, Editura Reitox, București, 2020;

ANTONCIUC, A., Consilierea adolescenților în caz de tentativă de suicid, Psihologie 1- 2, 2016;

ASOCIAȚIA CATHARSIS, Prevenirea consumului de droguri la adolescenți prin intervenții active în școală, Editura Catharsis, București, 2019;

BANCIU, D., RĂDULESCU, S.M., Introducere în sociologia devianţei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985;

CIOBANU, M., Adolescenţii, Editura Accent Print, Suceava, 2005;

COZMAN, D., Sinuciderea (studii în perspectivă biopsihosocială), Risoprint, Cluj- Napoca, 2000;

BOLOȘ, D., & SĂLĂGEAN, D., Ghid de educaţie civică şi antiinfracţională, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2005;

GOLU, F., Manual de psihologia dezvoltării, Editura Polirom, București, 2015;

JOINER, J.R., SILVA, C., Why people die bie suicide: further development and tests of the interpersonal- psychological theory of suicidal behavior. Washinton, DC: American Psychological Association; 2012;

LAROUSSE, Marele dicţionar al psihologiei, Editura Trei, Bucureşti, 2006;

LEAHY, R.L., HOLLAND, S.J., Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Editura ASCR, Cluj – Napoca, 2012;

ILIE, M., Violenţa în şcoală. Agresivitate în rândul elevilor, Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei, Timişoara, 2007;

SĂUCAN, D., LIICEANU, A., MICLE, M, I., Abordarea psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței, Institutul Național de Criminologie, București, 2005;

SMITH, E.E., HOEKSEMA, S.N., FREDRICKSON. B.L., LOFTUS,G.R., Introducere în psihologie, ediţia a XIV- a, Editura Tehnică, Bucureşti, 2005;

ULETE, F., Problemele adolescenților, necazurile părinților, Editura Atelier Didactic, București, 2010;

UNICEF, Sănătatea mintală a copiilor și adolescenților din România, 2022.