Activitatea de practică se adresează studenţilor din cadrul facultăţilor de psihologie. Studenţii vor primi informaţii teoretice şi practice în următoarele specialităţi: Psihologie clinică; Psihoterapie cognitiv-comportamentală; Psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională; Psihologia muncii şi organizaţional. La finalul activităţilor de practică se eliberează adeverinţă către instituţia de învăţământ, care atestă efectuarea numărului de ore din cadrul stagiului de practică.
Psihologia muncii şi organizaţională
Acest serviciu se adresează atât persoanelor fizice aflate în situaţia de a solicita AVIZ PSIHOLOGIC pentru un anumit post, pentru admiterea în instituţii de învăţământ, pentru susţinerea unui examen sau concurs, pentru menţinerea unui atestat profesional, cât şi pentru angajatori potrivit legislaţiei în vigoare.
Psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională
Consilierea educaţională sau psihopedagogică este un tip de consiliere care urmăreşte abilitarea oamenilor de a-şi rezolva singuri problemele prin însuşirea modului de a-şi modifica singuri cogniţiile şi comportamentele pentru a se adapta solicitărilor, de a-şi gestiona trăirile afective şi de a-şi rezolva conflictele interne, de a-şi îmbunătăţii relaţiile cu ceilalţi, de a lua decizii şi a-şi asuma responsabilităţi, adică în sinteză, de a dobândi deprinderi de viaţă sănătoase , atingând un nivel optim de funcţionare a propriei personalităţi.
Psihologia clinică
Studiază mecanismele psihologice împlicate în starea de sănătate şi boală. Ca atare, ea are două componente: prima componentă se referă la investigarea mecanismelor psihologice implicate în promovarea şi optimizarea sănătăţii precum şi în prevenirea patologiei, a doua componentă se referă la investigarea mecanismelor psihologice implicate în patologie.
Psihoterapia ( tratament fără medicamente)
Presupune utilizarea unor metode şi tehnici psihologice specifice , în vederea realizării unor schimbări în cogniţiile şi comportamentul oamenilor. Relaţia psihoterapeutică implică trei elemente esenţiale: Pacientul purtător de simptome sau inadaptat; Psihoterapeutul, depozitar în acelaşi timp al unor cunoştinţe şi experienţe specializate; Un mijloc privilegiat de comunicare.